colţ — COLŢ, (I, II 4) colţuri, s.n. (II, III) colţi, s.m. I. s.n. 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ♢ Colţul gurii = fiecare dintre cele două extremităţi laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare… … Dicționar Român
zâmba — ZÂMBÁ, zâmbéz, vb. I. 1. tranz. A ştirbi, a sparge. 2. refl. A ameninţa, a intimida; a şi arăta colţii. (din sl. ząbu = dinte; cf. rus. zubrit = a şi arăta dinţii) Trimis de tavi, 25.05.2004. Sursa: DER … Dicționar Român
oţeri — OŢERÍ vb. IV v. oţărî. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 oţerí (oţerésc, oţerít), vb. refl. – 1. A strica gustul unei mîncări, a irita, a strepezi dinţii. 2. A se dezgusta, a se încrunta. – 3. A se supăra, a se bosumfla. – var.… … Dicționar Român
zâmbri — ZÂMBRÍ, zâmbrésc, vb. IV. tranz. 1. A râvni, a jindui. 2. A ameninţa, a şi arăta colţii. (cf. zâmbi) Trimis de tavi, 25.05.2004. Sursa: DER … Dicționar Român
încolţi — ÎNCOLŢÍ, încolţesc, vb. IV. I. intranz. (Despre plante; la pers. 3) A da colţ, a răsări din pământ; a germina. ♦ fig. (Despre idei, sentimente) A începe să se dezvolte; a apărea, a se ivi, a se naşte. II. tranz. A înfige colţii spre a muşca. ♦ A… … Dicționar Român
dinte — DÍNTE, dinţi, s.m. 1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu un strat de smalţ, aşezate în cavitatea bucală a majorităţii vertebratelor şi servind de obicei pentru a rupe, a mesteca şi a fărâmiţa alimentele; p. restr. fiecare dintre… … Dicționar Român